Prapastia dintre stilul de viata al unor femei prezentate in reviste si propriul trai zilnic e o motivatie pentru o atitudine consumerista , si un motiv de depresie. Intre zero si implinire, doar fiecare zi , doar depresie ...
Depresia care te cuprinde inainte de a te apuca de scris , cand vezi ecranul ca si virgin al calculatorului de exemplu. Urasc senzatia asta si probabil ca de asta mam apucat sa strang cuvintele altora.Culeg cuvinte si le conectez , le conectez pentru ca descopar conexiunea invizibila. Sentimentul ca eu sunt cea care controleaz lumea.Clipa asta e ca un drog si scriu din dorinta de a readuce la viata senzatia deplina a acelei clipe bantuite de drog , doar ca de fiecare data cand termin de scris nu reapare astfel decat o parte din mine , oricate cuvinte as imprumuta de la ceilalti.Daca sunt mai multi asta nu e deloc o dovada ca au dreptate : daca dreptatea ar fi a celor mai multi , atunci si razboaiele ar fi drepte...
Exista pe undeva un nerv pervers care te face sa simti agonia ca pe ceva placut de care iti era dor , doar ca nu de fiecare dat functioneaza...
Un comentariu:
daca dreptatea ar fi a celor mai multi, eu n-as mai avea nici un rost pe lumea asta :)
Trimiteți un comentariu