sentiment in rogvaiv

tu, prafule! ce esti?
a vietii noastre frica!?
un pumn de cenusiu,
ee, hai! sugruma acum al nostru spectru.

Regina nu mai am.
ai murdarit'o.
s'a dus pe rau
cenusa, s'a risipit.

Onoare am, dar cine sa o vada?
regina? e la rau...si zboara
e prima oara cand...
moare.

Groaza, teroare,
intunericul se lasa
si'i umple acele gropite mici
smulgandu'i acel zambet,
si'mi ia acea onoare,
regina,
ce acuma e risipita'n

Vibratii de culoare
si stropi de gand, in aer
cu buze de cristale absorb
cenusa doamnei, si cade si se scurge
in raul vietii amare.

Albastru am plans
si am umplut acel rau
ca sa fie mare lumea ei.
sa nu se mai loveasca
am conturat abisul,
cu o dunga mare albastra
ce trece doar prin visuri.

Ignor acum, desi nu pot sa'mi fie bine
caci ea mi'a zis:
te chem...cand dau de capat.
dar ce mai capat, ca uitasem
si nu i'am spus ca acesta nu e.
se lupta'n mine acum
si imi masor tristeti,
caci viata e un rau
iar noi, culori.

si eu?
si eu sa intru'n vis?
e visul eu...nu am cum
dar m'a chemat...dar nu,
nu pot sa o salvez,
caci capat nu mai e,
iar doamne ea se duce
si lasa'n urma ei
iubire violet.

un vis decolorat astept
ca sa raman intr'o culoare,
sa retusez acel contur
sa fiu mai sigur ca n'o doare.