nu sunt deja vu uri, sunt miscarile mele presetate. fiecare seara se termina cu 3 aspirine luate, dureri de cap provocate de atata tacere, doar ganduri care ma slefuiesc spre imposibil, dar care deseori ne si impiedica.adorm linistit caci 1000 din cate sunt, nu ma inalta nici unul, sunt doar un pic din drumul lor. eu trebuie sa le aleg pe cele kre mi se potrivesc si sa le spun stop. dar sunt atat de multe inkt devin indiferent numai pt un timp, caci parcurgandu 'ma ma erodeaza, dar suficient, se strecoara si cele pe care trebuia sa le opresc si iar ma lovesc.ma trezesc cu dureri, si cu ochii ink inchisi urmez aceleasi miscari presetate, intru in aceeasi masina care ma duce si ma aduce de\unde vrea ea. se aude buon giorno,eu intorc capu'. de dimineata fara gesturi, fara rationament, fara nici o amicitie fara nici un 'multumesc'. un somn continuu.
cu aceeasi ochi inchisi sunt un cineva care detine gandurile altcuiva.iar cand o sa scap de aceasta indatorire, o sa am visul meu, n'o sa mai am cosmaruri, o sa ma opresc la fiecare stop si o sa ma bucur peste imposibil de acel moment. o sa mi iau ochelari mai frumosi dekt ai tai si o sa pasesc cu capul sus, bucurandu'ma de soare, iar in orice traire o sa simt aceeasi finete cu care nisipul imi mangaia kndva piciorul.
