oscilatii

inainte sa obtii, trebuie sa crezi. gresesc de multe ori, ce mai conteaza odata, sfarsitul mi'l fac singur. accept stranii conditii dar sunt 100% protejat. gresesc din nou...privirea mea nu mai urmarea nimik, eram gol pe dinauntru, am cazut pe podea si speram sa nu ma mai ridic, dar fara sa cred am reusit, caci puteau sa ma pipaie, sa ma descopere, sa'mi simta nelinistea. m'au ridicat spunandu'mi k sfarsitul mi'l fac singur, k 99 e numarul meu de acum.
dupa 19 ani, la aproape 23, ma gasesc din nou la podea k la 4, inecrcand sa ii chem, sa le zic ce am obtinut, ce am crezut si ce nu, ce am pierdut, sa'mi spuna k 99 nu mai e numarul meu, sa'mi spuna k e 1, adik mai aproape k niciodata de opusul fericirii celor care ma asistau la prima mea gura de aer, sfarsitul acoladei care ma aduna.si cad, iar acum sunt 0.astfel o sa ma duc cu ei, acolo de unde vin ei, acolo unde se ascund ei de fiecare data knd ii priveam cum ma lasau cu sperante, cu noi sanse, cu capul sus, pana dispareau.
intarzie sa vina cred, vreau sa obtin convingerea vorbelor lor, dar nu ma ridica nimeni. sunt cu spatele fata de mine, sunt intors, iar autosugestia e singurul lucru care n'a cazut, ma ridica si'mi spune: acum esti ok, poti sa te descoperi, sa'ti simti neinistile. nu'ti e acesta sfarsitul, azi e doar ziua ta. la multi ani...